Se trezeşte soarele peste oraş,
Din adȃncuri iţeşte lumina.
Un avion pluteşte ȋn nori,
Călători căutȃnd nemurirea.

Lumina erupe prin ochi,
Subţiind vălul de negură.
Roşu-i acum ȋntunericul,
Ce doar curcubeul ȋl spulberă.

Aburi din ţărȃnă mijesc,
Ameţind a soarelui floare,
Se lungeşte ȋn sus spre lumină,
Vȃntul, atingȃnd-o cu o boare.

Linişte-i acum doar in suflet, 
Mii de furnici se animă,
Doar El rămȃne statornic,
Al vieţii copac de lumină.